Nunta in Stil Vintage. Aneta si Vasi. Cheile Turzii

Incepi sa iti pregatesti ziua nuntii, te gandesti ca mireasa ca totul trebuie sa fie “special”, vrei sa ai parte de o zi minunata in care toata lumea sa se simta bine, sa se distreze si sa isi aduca aminte ca a fost o nunta “ca-n povesti”. Oare acel “special” de unde vine? de la o idee, gand si o viziune aparte. Multumesc Anetei si Vasi pentru acel “special” cu care ne-a incantat in ziua nuntii lor. Pentru ei …… si ii las pe ei sa continue…

slideshow click pe imagine!

… Nunta…? Probabil momentul cel mai amanat din viata noastra de cuplu; si nu a fost vorba de un an, doi … Ci de 10! Pare incredibil, nu-i asa? Tocmai de aceea ne-am promis ca atunci cand va veni randul nostru, vom face un eveniment original, asa cum il vrem noi, de care sa fim mandrii. Cand stai sa te gandesti ca din 3650 de zile nu ai timp sa-ti dedici una singura nuntii tale, pare ridicol. Si totusi nu … In relatia noastra am lasat lucrurile sa vina de la sine, cursiv. Cred in destin, in Dumnezeu, si sunt convinsa ca fiecare fiinta are drumul in viata predefinit, un fel de “ce-i al tau e pus de-o parte”. Tot asa cred ca ne-a fost dat sa ne intalnim in acea seara la discoteca, seara de la care nici unul nu avea nici o asteptare…Era 18 ianuarie 2002.El era de-al casei la Restaurant Millenium Turda, se afla in trecere doar, eu in clasa a IX-a, fugita din internat cu colegele in lipsa pedagoagelor. Nu a fost dragoste la prima vedere, ci doar curiozitatea fiecaruia spre universul celuilalt. “Dilema” lui Nely & Kelly a fost piesa noastra de inceput, prima invitatie la dans la care am raspuns “mai am de ales???”. La final am schimbat numerele de telefon, si spre mirarea mea i l-am dat pe cel corect (obisnuiam sa dau numere gresite doar sa ma scap de insistente). Timpul a trecut in favoarea noastra, am inceput sa avem incredere in noi si sa evoluam, de la plimbarile sumbre in cimitir la iesiri in oras, de la pupici pe obraz la saruturi si imbratisari. Imi aduc aminte si nu pot sa nu rad de ultima noastra iesire in tintirim…. “Aici odihneste in Domnul Vasile si Aneta” scria pe o cruce pe langa care trecuseram de atatea ori fara sa ne dam seama…ne-am luat talpasita imediat, perplexi de coincidenta. In sinea mea visam la un viitor impreuna cu el, dar cat de lung putea fi tinand cont ca eu aveam doar 15 ani? Lunile au trecut, vacanta de vara venise iar eu a trebuit sa plec in satul natal, la 35 km departare de Turda, cu promisiunea ca fac tot posibilul sa ma vad cu Vasi in weeckend-uri. Cum mama nu stia de el, scuza de a merge in oras erau colegele de internat, de loc din Republica Moldova, care nu mergeau acasa vara iar eu le faceam companie. Intre timp Vasi devenise barman la Millenium si bineinteles eu si fetele nu lipseam nici o sambata! Cand mi-a propus sa mergem o saptamana la mare am sarit in sus de bucurie! Dar de data asta trebuia sa ii zic mamei, nu de alta dar imi trebuiau si bani da buzunar. Mama, o persoana dura, de putine cuvinte, doar atat m-a intrebat: ” ai incredere in el?”; atunci i-am spus totul, si de diferenta de 6 ani dintre noi care nu trebuie sa o preocupe. A fost de vis la Costinesti, ne-am simtit liberi de orice grija sau inhibitie…. Doar noi doi, indragostiti pana peste urechi, indiferenti la ceea ce se intampla in jur. Am fost prima data impreuna 7 zile din 7, 24h din 24h . Eram deja un cuplu stabil, cu planuri de viitor impreuna. La cateva luni dupa ce m-am mutat cu Vasi, i-a fost propus un loc de munca bun in strainatate pe care l-a acceptat. Venea acasa la 3 luni, cum erau legile vremii, iar in vacante mergeam eu. Intre timp am continuat sa stau in apartamentul lui si sa imi vad de scoala, terminand cu bine clasa a X-a si a XI-a. Visul meu , odata terminat liceul, era sa urmez facultatea de istorie…………………………….va continua…….

Comments are closed.